18:11

Din nou,....tot despre Romania, tara mea de...

....ei bine de data asta ma refer strict la oamenii care locuiesc aici! Ca sa vezi cum sunt unii care dupa ce au ajuns sa faca bani, uita nu numai de unde au plecat, dar si ca au o constiinta, numai in Romania se intampla...in fine....ca sa revin exact pe subiect!



Dupa ce ca mi-am spart singura creierii sa inteleg cum merge productia acolo unde am lucrat, cand in sfarsit toate mergeau bine (poate numai din punctul meu de vedere, dar chiar imi faceam treaba!), intr-o buna zi, seful imi spune ca relatia noastra profesionala de tip patron-angajat, nu merge! Ca sa vezi! intr-adevar, eu am facut cateva greseli, pe care le-a auzit/vazut si le-a interpretat cum a vrut el.....Faza este ca eu am facut foarte putine greseli in comparatie cu altii, si in nici un caz de genul celor care sa aduca prejudicii materiale firmei, etc....ci pur si simplu greseli ce tin de informatiile mele despre procesul de productie, lucruri care nu se deprind usor, dupa cum chiar si patronul a recunoscut! Si totusi, la mine nu a fost indeajuns. In fine dupa ce ma face aproape sa cred ca am fost total pe langa job, oricat m-am straduit sa fac si sa invat singura("colegii " ceva mai rautaciosi,m-au acceptat pana la urma,....dar abia la final, cand eu a trebuit sa-mi dau demisia) seful meu decide ca demisia mea sa o ia in considerare ca fiind incheierea contractului de munca conform art 55 litera b, adica cu acordul partilor, si fara perioada de preaviz...vezi draga doamne ar fi insemnat niste bani...si nu considera probabil ca merit...ce-i drept, nici la spalatoria unde-si spala SUV-ul nu a considerat necesar sa lase baccis 2 ron...ce sa mai zic de jumatate din salariul meu!



Asa ca dragii mei,...de maine sunt somera....in cautare de un job (un loc unde sper sa ma pot stabili si sa fac o cariera in firma respectiva, ca asta imi doresc cel mai mult...desi avand in vedere pupincurismul din Romania, oamenii invidiosi si reticenti la orice idee noua(care nu e a lor, dam it!), sau toti cei care se cred un soi de sefi, mai mici, mai mari,...dupa buget coane misulica...nu prea am sanse, pentru ca eu inca am principii si bun simt si un foarte prost obicei sa pun suflet in tot ce fac!...Apropo,...adevaratul motiv pentru care mi s-a sugerat sa-mi dau demisia?!!? Fiica patronului (de curand intoarsa de prin tari straine) s-a angajat in locul meu.... era la mintea cocosului faza asta, dar eu nu m-am prins din prima, si aproape ma demolarizasem, si incepusem sa cred ca nu sunt deloc atat de priceputa pe cat credeam,.... sau poate totusi nu eram eu genul de persoana care sa vanda ambalaje...cine stie!



Desi am fost foarte demoralizata si stiu ca greul abia de acum incepe - interviuri, sper in curand un nou job cu alte provocari (o iau de la capat cu noi cunostinte, noi colegi, etc) - incerc sa vad si partea buna a situatiei, am mai invatat ceva,...si asa cum am mai scris pe un alt blog....in ritmul asta o sa ajung sa vand si avioane, cine stie! Am invatat si din greselile mele, stiu ca toate mi s-au tras pentru ca am avut prea multa incredere in oamenii cu care lucram, si eu si gura mea mare am facut-o lata, spunand lucrurilor pe nume, direct ce gandeam si adevarul verde in fata...iar asta niciodata nu pica bine celor fara o "coloana vertebrala" sau principii (daca aveau, stiau sa inteleaga si ce-am spus eu, pentru ca nu am spus nimic niciodata cu rautate, din contra...tot vreau sa plac altora...de ce? asta ma intreb si eu....mi-a demonstrat viata de multe ori, ca singura persoana caruia trebuie sa-i plac,...sunt doar eu...!)



Concluzia?...nu stiu daca in strainatate esti mai bine vazut la locul de munca, dar cel putin din partea aia, am mai auzit si cazuri de oameni care au gasit acolo respectul pe care nu-l gaseau in Romania! Si cu toate astea, nu stiu daca as putea sa plec de aici,....am prea multe lucruri si persoane care ma leaga de tara asta! Asa ca nu-mi ramane decat sa merg mai departe, si sa sper ca voi gasi si job-ul unde sa pot face cariera, unde o sa gasesc si colegi cu care la locul de munca sa vii de placere, chiar daca vom fi intr-o oarecare competitie, deocamdata in vanzari nu am vazut echipa care chiar sa fie cu adevarat o"echipa" unita, unde toti trag tare pentru ca sa fie bine pentru toti, rezultatul final sa fie recunoscut tuturor......



Visez frumos, nu-i asa? Sper totusi sa aud pe cineva intr-o zi : "sa stii ca eu fac parte dintr-o asemenea echipa!" ...acum in Romania...echipele sunt mai ceva ca cele de fotbal, se alearga mult, se face multa galagie si publicitate personala, dar asta pentru ca fiecare jucator spera sa fie vazut, apreciat si poate va obtine un transfer in strainatate,...pe bani buni! Deci fiecare trage pentru el, si nu pentru echipa,...dar daca intreaba cineva........"fac parte din echipa"!