10:22

Doar un...zambet?


De curand am avut ocazia sa aflu care este "filozofia" din spatele unui zambet. De cate ori nu am fost in situatia de a vorbi cu vechi cunostinte sau sa cunosc persoane noi, care sa-mi zambeasca, atunci cand iti spune buna ziua sau familiarul... "buna". De multe ori m-am intrebat cate dintre astfel de persoane chiar se bucura ca ma vad sau ma cunosc / ma revad. Unii au un zambet absolut perfect si te pot induce usor in eroare! I should know....la urma urmei lucrez in vanzari de peste 6 ani de zile,...si de multe ori am zambit.... profesional.... unor persoane care desi nu imi erau deloc pe plac, erau totusi clienti... si... "Clientul nostru, stapanul nostru". De cate ori am si reusit sa-i "pacalesc" astfel, nu stiu, dar cred ca de foarte multe ori eu nu mi-am dat seama daca altii mi-au zambit cu adevarat sau ...de nevoie!

Dar acum am aflat cum sa fac diferenta! Am vazut un documentar prin care se explica din punct de vedere neurologic mecanismul. Nu o sa va plictisesc cu detaliile "tehnice", dar se pe scurt, toate deciziile le luam in zona lobilor frontali ai creierului, pe baza informatiilor primite se ia decizia (sa zicem ca ne-am intalnit cu o veche cunostinta, care chiar ne bucura....decizia pe langa intampinarea verbala obisnuita este sa se produca si cea mai comuna expresie faciala si cea mai des folosita: zambetul!) Decizia de a forma zambetul este trecuta in zona imediat urmatoare dupa cea a lobilor frontali, zona care controleaza miscarile faciale si nu numai. Daca chiar te bucuri de intalnire, in acelasi timp din alta zona a creierului se secreta dopamina (denumit si hormonul placerii), care se propaga in tot creierul, astfel incat va influenta si ea zona care controleaza miscarile faciale, adaugand un mic aspect!!!

Ei bine... aceast mic aspect face diferenta intre un zambet real si unul fals! Nu e usor de sesizat din prima, dar cu putin antrenament... Ei bine, gata , nu va mai tin in suspans! Odata cu un zambet care este adevarat, la colturile extreme ale ochilor se vor contracta usor muschii. Miscarea e aproape imperceptibila, dar daca stii dupa ce sa te uiti, se va vedea clar. Culmea e ca,.... asa cum stiu probabil toate femeile,... acele riduri din coltul ochilor, impreuna cu cele de pe frunte si cele din jurul gurii se numesc...ei bine , riduri de expresie! Coincidenta? In nici un caz, dar atunci cand iti face placere sa cunosti pe cineva sau reintalnesti o veche cunostinta, pe langa zambetul obisnuit, imperceptibil aproape si inconstient, vei contracta si muschii din jurul colturilor ochilor! Cei care nu fac asta, fiti siguri ca nu se bucura cu adevarat sa va vada sau sa va cunoasca!

Cine ar fi crezut ca va fi atat de usor! Sunt multe lucruri noi pe care le-am aflat din acelasi documentar. Mintea umana vine presetata sa invete sa citeasca gandurile celor cu care venim in contact zi de zi. Intr-un alt experiment se arata ca intr-o libera discutie cu cineva, daca acea persoana este binevoitoare, atunci fara sa vrem ii imitam miscarile de postura (toate astea inconstient)! Cati dintre noi am observat asta? Daca in discutie unul dintre cei 2 va fi cinic, suparat, enervant, etc, atunci fara sa vrem vom lua o postura defensiva (mainile incrucisate pe piept, etc). Cereierul nostru pare a fi specializat sa faca in primul rand asta! Primim tot timpul semnale din afara, creierul le prelucreaza selectiv (atat constient cat si inconstient), inconstientul nostru le compara cu experientele anterioare si apoi ia decizii in ceea ce priveste corpul nostru si chimia lui, precum si gandurile noastre. Totul este controlat de milioane de celule adunate si care comunica prin impulsuri electrice si substante chimice.

Am spus mai devreme ca informatiile primite sunt comparate cu cele existente in memorie inconstient! Asa apare acel instinct, "feeling" cand ceva nu-i in regula. Desi avem vederea foarte buna, aceasta este totusi selectiva.... si o sa fiti uimiti cate ratam, desi sunt la vedere ... aproape sa-ti intre in ochi, nu alta... dar daca nu intra in sfera de interes din acel moment sau in functie de dispozitia emotiva, "ratam" efectiv sa percepem constient lucruri, de altfel foarte evidente!

Nu inseamna ca nu le percepem totusi,... dar nu constient! Un exemplu de astfel de instinct(care deriva din cel de conservare, pentru ca la urma urmei suntem avertizati de creier cand ceva nu corespunde, sau nu e in regula) a fost dat de un pompier, care dupa o cariera destul de mare a reusit sa-si salveze echipa de la moarte sigura, cand si-a urmat instinctul si i-a retras dintr-o cladire in flacari! Cum? Atunci cand focul parea tinut sub control, a intrat cu o echipa in cladire sa stinga focul de la "sursa" si cand pareau sa fi facut progrese, a dat ordind ca toata lumea sa iasa...in urmatoarele secunde dupa iesirea lor din cladire aceasta a explodat pur si simplu, prabusind acoperisul si daramand aproape complet peretii. Dar,..cum a facut asta?....desi el nu a observat constient, la ancheta ce a urmat, a vazut inregisrarile si pozele facute pt ancheta si si-a dat seama ca nu realizase cateva semne clare de pericol iminent: fumul intra in cladire, in loc sa iasa; flacarile aveau o culoare portocalie si nu se auzeau trosniturile acelea normale facute de lemn arzand. Inconstient creierul lui a procesat tot, le-a comparat cu experientele anterioare (era pompier de cel putin 10 ani) si cand a identificat toate semnele ca fiind specifice unui incediu periculos (avea o denumire specifica acel tip de foc, evident ...nu am retinut-o!), creierul i-a dat acea senzatie de neliniste si disconfort, acel tip de presimtire ca ceva rau se va intampla. Din fericire pentru toti si-a ascultat instinctul si acum sunt in viata.

Asa ca atunci cand aveti vre-o neliniste interioara, sau o presimtire ca ceva rau se va intampla, asociata cu o senzatie persistenta de neliniste,...cu siguranta nu ati observat ceva care ar putea duce la o situatie periculoasa pentru voi! Sunt reactii ale instinctului de conservare, unul dintre cele mai puternice instincte si cel mai de baza, iar creierul nostru stie sa-i acorde importanta si prioritate!

Si cate alte lucruri sunt absolut necunoscute...si daca adaugam la astea faptul ca ne datoram unicitatea noastra atat genelor mostenite cat si felului prin care este alcatuit creierul nostru (toate circuitele electrice), alcatuire data de experienta si de tot ce invatam! Se spune ca cele mai performante computere de pe planeta nici macar nu se pot compara si par din epoca de piatra, comparativ cu ceea ce realizeaza creierul nostru si felul in care functioneaza sa zicem..... la o iesire seara intr-un club! Si voi care credeati ca va relaxati atunci!!! Si asta nu e tot, desi s-au facut progrese extraordinare in domeniul neurologiei si pshihologiei, toti expertii in domeniile in care se lucreaza cu creierul uman, recunosc ca abia au descoperit doar varful iceberg-ului!

Eu una, de fiecare data cand ma enervez sau sant stresata, imi spuneam mereu ca "neuronii mei nu se regenereaza, si e cazul sa am grija de ei!" Replica asta ma calma si ma relaxa, pentru asa cum se stie ne nastem cu un numar fix de neuroni, care oricum se degradeaza la batranete sau ni-i omoram constient noi (cu stress, alcool, droguri si altele). Credeti-ma dupa ce am vazut documentarul ala, am stat cam un minut realizand ce tocmai am aflat, minut incheiat cu un.... hhmmmm!